12 octombrie 2014

5 februarie 2014

The Crossroad Voyeur

I see this intersection everyday, as I have breakfast, because that is where I lived for the past year. At the 1st floor of some block of apartments in the center of Bucharest. Even before moving in, this place somehow caught my attention. And in time, it became a a voyeuristic exercise of curiosity, of seeing and capturing those people under my window or in the nearby surroundings. And there is also a paradox involved. The intersection or the crossroad is the point where two or more paths intersect, it is a meeting place and people do meet there every single day. However, the majority pass by the others almost without noticing them. I do that myself and I am only conscious of it when I see the others from my window, so buried into their thoughts, planning the next things for the day, talking on the phone or texting while waiting for the green light. It is an odd meeting place where everybody but almost nobody meets...















29 decembrie 2013

Ce bine ar fi daca...

„Ce bine-ar fi dacă noi, oamenii, am putea face temporar schimb de suflete... Am afla atâtea despre ceilalți! Și am înțelege atâtea lucruri! Am afla durerile lor, neputințele și regretele nespuse... Le-am vedea renunțările, temerile și visurile abandonate. Am vedea toate cuvintele nespuse și toate sentimentele ținute ascunse din cauza fricii de eșec.
Am înțelege fapte și alegeri pe care le condamnăm și am vedea lacrimile neplânse pe care fiecare le-a adunat în suflet...
Dar am afla multe și despre noi înșine, despre ceea ce nu avem, despre ceea ce nu suntem, nu știm și nu putem fi...Și am fi, la rândul nostru, înțeleși...” (Irina Binder)


17 decembrie 2013

21 octombrie 2013

Primii pași prin Ceahlău



Joi, 04:30 – alarma de trezire sună și îmi spune că trebuie să mă pregătesc să fug la gară. Aproape 6 h de tren, încă un pic cu mașina și am ajuns la Izvorul Muntelui. Uitasem cât de bine este să te întorci pe munte. Desigur, atunci mă gândeam și la cum îmi iese sufletul cărând rucsacul până sus, dar acum pare să fi fost doar un moft. Muntele a stat blând, în ceață, ferindu-ne a vedea cât mai aveam de fapt de mers. Iar pădurile Ceahlăului în ceață ne-au acaparat direct într-un tărâm de vis. Un amestec de necunoscut cu familiar, de liniște și poezie. Și de sus –aveam să aflu abia a doua zi- lucrurile arată cu totul altfel. 
Bine, bine... Și totuși cum a fost?- întreabă toată lumea.
Păi cam așa a fost (într-o ordine aproximativă)... Urcuș, umezeală, răcoare, câine fericit la vederea noastră, ceaiul casei, zâmbete și râsete,  cuvinte faine despre fotografie, draperia de ceață dată la o parte pentru câteva clipe, traseu de recunoaștere – din nou în ceață, capre negre pe stânci, raze în zare, vânt, leneveală pe mușchi și plante, primii fulgi de zăpadă, crepuscul văzut de pe geam și zăpadă în brazi și jnepeni, dansul norilor la răsărit, fotografii, senin, vizită scurtă la schit, zgomotul palelor elicelor de elicopter, bulgări și mini-om de zăpadă, mâini săgetate de zăpada rece –dar cui îi păsa, mâța care șade blândă în poală, loc secret pentru fotografii-imediat lângă poteca principală, printre jnepeni, copac singuratic pe-o stâncă, străjerii de zadă în lumină, traseu pe cer senin la Ocolașul Mare pentru apus, legenda Panaghiei transformată în stană de piatră dar cu sufletul viu, căutând în permanență îmbrățișarea razelor Soarelui, umbra muntelui peste lac, culmi si văi, frigul încercând să mă trezească din vis, umbra Pământului, centura lui Venus, răsărit de Lună, pași pe cărare în crepuscul, foșnet de haine și conifere în noapte, scurt popas, drum vegheat de Luceafăr, Carul Mare și Carul Mic, Cassiopeia, Pegas, Triunghiul de vară etc., din nou zâmbete și râsete, vin fiert cu scorțișoară și cuișoare, somn adânc, dimineață senină cu mici dureri de cap, vânt năpranznic de-l simți până în măduva oaselor, câini cu chef de joacă, nori roșiatici, spectacol vizual, raze de soare pe față, ceai și cafea pe terasă, cu vedere în vale, instalarea tristeții de ultima zi, bagaje, coborârea către parcare, foșnet de frunze, genunchi un pic obosiți, glume, zâmbete, îmbrățișări de copaci și încărcare cu energie, cuvinte și mulțumiri de final.
Apoi, pe drum, foioase și conifere îmbinate pe dealuri, ca o lecție că unele lucruri iau sfârșit deocamdată, dar că trăirile adevărate rămân acolo unde trebuie, dacă știi să te bucuri de ele.
Plecasem mai ales pentru fotografie, dar odată ajunsă acolo am realizat că nu asta conta cel mai tare. Pentru că nu am fost în primul rând într-un loc bun de fotografiat. Am fost într-o altă lume, atât de aproape de cea reală și în același timp atât de diferită...

*Mulțumesc încă o dată Dorin, Ovidiu, Dana, Ovidiu, Bogdan, Mircea, Ghiță, Simona, Cosmin și Andrei pentru toate marile sau micile cuvinte, gesturi, glume și amănunte care au făcut ca zilele trecute să fie atât de frumoase. 






18 septembrie 2013

Let me see you

"Come with me
Into the trees
We'll lay on the grass
And let the hours pass

Take my hand
Come back to the land
Let's get away
Just for one day

Let me see you
Stripped down to the bone..."


10 septembrie 2013

I had a dream last night...

It started like this: